Failure

Toata lumea uraste esecul, dar pentru unii oameni esecul este o amenintare psihologica atat de puternica, incat incercarea de a evita esecul depaseste dorinta de a reusi. Aceasta teama de esec saboteaza inconstient sansele lor de succes.

Cand esti copil, iti este frica sa mergi pentru ca e posibil sa cazi. Te agati de adultii din jurul tau, doar doar sa nu ramai singur.

Daca te gandesti, tot ce ai facut pana acum important a avut la baza o sumedenie de infrangeri. In cazul in care nu ma crezi, adu-ti aminte ca pentru a reusi sa mergi acum, a fost necesar sa cazi de foarte multe ori cand erai mic. Si sunt multe exemple. Acum mergi, alergi chiar, te grabesti, iar in goana asta nebuna uiti cat de greu a fost la inceput, iei totul ca pe ceva normal. Acum te preocupa alte lucruri. Poate nu ai viata pe care ti-ai dorit-o in timpul in care te-ai bucurat ca ai invatat sa mergi si nu te-ai mai oprit, poate ca atunci cand te-ai impiedicat ai vrut sa ramai jos, nu ti-a venit sa crezi ca desi ai invatat, tot ai continuat sa cazi. Poate..nu ai ales mersul corect. Primul pas a fost cu stangul sau cu dreptul? Crede-ma..NU are importanta! Ai mers drept sau te-ai abatut de la drum? Nici asta nu conteaza. E important sa mergi pe acolo pe unde nu a fost nimeni, cu pasi apasati si horatati. Sa mergi si sa nu te opresti. Ai obosit? Mergi mai incet! Dar sa nu te opresti! Iti tragi rasuflarea din mers!

Acum esti mare, iti par banale lucrurile din copilarie. Acum te lovesti de ziduri, de “nu”-uri, de pareri, de esec. Toate de aici, nu lovesc in trup, lovesc in suflet si acum e momentul in care intelegi ca loviturile de acest fel sunt mult mai adanci, mai reci, mai..de durata. Dar te ajuta! Fara esec, nu ai motiv de fericire. Atunci cand ai cazut si te-ai murdarit, cand n-ai avut cui sa-i strigi durerea, cand ai simtit ca nu poti, atunci e momentul in care singura ta optiune este succesul! Cand incerci raul de atatea ori, binele este cel care vindeca. Nu ti-a iesit din prima pentru ca nu totul e simplu, dar deja infruntat esecul, urmatoarea treapta este cea a succesului. O urci si esti mandru de tot ce ai realizat!

Nu-l nega si nu-l lasa sa fie un simplu rau, ci un rau necesar, o contributie la reusita ta. Face parte din tine. Accepta-l si urca pe urmatoarea treapta, ti-am spus deja ce treapta urmeaza.

Cateodata parca nu stim cum sa incepem, cateodata e greu sa ne oprim.. 

13886894_1265586720118022_3252504297713603125_n

Drumul Spre Succes

 

Orice om daca-i cinstit, recunoaste ca spera sa aiba succes. E o ipocrizie sa spui: “domnule, nu ma intereseaza.. eu imi vad de treaba mea”. Nu! Toata lumea vrea succes. Am observat insa, pe baza de experienta, ca aceia care sunt obsedati de tema succesului, de obicei rateaza sau chiar cand il au..sunt nefericiti. De unde rezulta ca e ceva in reprezentarea noastra despre succes care nu este integral satisfacator. Chiar cand ai succes, iti dai seama ca ai o multime de alte motive sa nu fi integral fericit. As spune mai intai ca trebuie sa ne ferim sa identificam succesul cu fericirea.

Exista fericire si independent de succes, exista oameni de succes nefericiti, una la mana. In al doilea rand, cred ca succesul se obtine ca si fericirea, mai curand daca apare ca efect colateral decat ca tinta, obsesiva, haluginatorie. 

Fii atent la scrisul ala mic
In josul paginii, unde nu intelegi nimic.

Si cand ai ajuns, totul s-a schimbat
Te uiti in jurul tau si nu intelegi cand s-a intamplat
Ziceai, cand ai plecat, eu raman cu mine
Dar pe drumul asta lung..ai ramas cu nimeni!

 

Fii realist, doreste-ti mereu imposibilul

Imposibilul devine posibil pentru cel cutezator, posibilul este imposibil pentru cel las.

(Victor Rechitian) 

Am invatat ca trebuie sa iau fiecare lucru asa cum vine el, bun sau rau. Pana la urma toate lucrurile negative pe care le-am trait in ultima perioada au avut un scop. Nu inceta niciodata sa lupti pentru ceea ce te face fericit! Nu inceta niciodata sa faci ceea ce consideri TU ca este bine pentru tine, chiar daca cei din jur nu sunt de acord cu asta! Pana la urma nimeni nu are dreptul sa decida in locul tau! Persoanele care-ti pun piedici si iti dau sfaturi negative, nu te vor determina niciodata sa inveti din experienta, ci doar te vor infrana si vei risca sa nu evoluezi, astfel necastigand nimic. Cei care te iubesc cu adevarat, vor fi alaturi de tine indiferent de ce decizii iei, ceilalti doar te vor trage inapoi sau te vor tine pe loc.

Daca nu incerci nu vei stii niciodata cum ar fi fost!

Crede si actioneaza ca si cum e imposibil sa esuezi! – Charles Kettering  

Totul incepe cu hotarare “pot sa fac asta”, nu cu intrebarea “oare pot sa fac asta?”. Din momentul in care te intrebi, deja nu are sens sa incepi. Cui ii pasa ca nu-ti iese din prima? Nici din a doua. Nici a treia. Cine iti spune tie cate incercari ai in total de folosit? Daca ies toate lucrurile din prima asa cum ne dorim, unde mai e satisfactia reusitei?

Nu este usor, dar nici imposibil. Nu forma o drama daca ceva nu e asa cum vrei tu. Esti acolo sa schimbi asta, oricat de greu este. Faci asta pentru tine, nu?

#dealwithit

imposibil-630x336

He is love

tumblr_njed9nprdt1sn280lo2_500

My heart told me it’s definitely yours.

Atunci cand stau alaturi de el, il vad asa cum este, cu defectele si calitatile lui si il simt plin de daruire si iubire. In momentele acelea am impulsul de a-l trezi pentru a-i spune ce simt, dar ma multumesc sa-l imbratisez cu tot sufletul.

Realizez, de fapt, ca iubesc cu atata putere incat mi-as dori sa am aripi si sa zbor in fiecare loc unde se afla cei dragi, sa intru in gandurile lor, sa cunosc fiecare particica din inima lor si sa-i cuprind intr-un val de iubire, mult mai mare decat cea pe care o ofer zilnic.

Despre el as putea sa scriu multe lucruri. Ii cunosc privirea plina de dragoste pe care mi-o ofera zilnic, stiu cat de haios este atunci cand se stramba sau cand este adormit. Ii stiu visurile, atuurile si limitarile.

Ii iubesc privirile. Si chiar le stiu pe toate. Pe cea de om hotarat si increzator o admir cel mai des sau pe cea care ma priveste duios atunci cand imi explica un anumit lucru. Mai indreapta spre mine si alte priviri. Uneori o simt pe pielea mea pe cea care spune: ”am incredere ca te descurci, dar sunt aici daca ai nevoie de mine”.

Inca nu l-am descoperit in totalitate. Nu-i cunosc toate temerile, fricile, suferintele, durerile care l-au marcat de-a lungul timpului. Poate ca ii cunosc bucati de suflet, mai bine decat si le cunoaste el.

I don’t know if the secret of life is to find love, but I do think one of the secrets of life is to embody love, cause I feel like if you truly love others. That love, the universe just gives it back to you, Like forget trying to change everybody else. 

Multumesc pentru mesajele dulci cu care ma trezesti dimineata, multumesc pentru ca imi amintesti sa zambesc, multumesc pentru ca ma placi asa cum sunt si ca imi spui ca sunt frumoasa. Multumesc ca ma vezi atat de frumoasa, cu toate defectele mele! Multumesc ca ma iubesti si ca-mi amintesti mereu ca viata este frumoasa. Este frumoasa fiindca tu faci acum parte din ea. Multumesc pentru tot ce-mi daruiesti, multumesc pentru ca-mi dai putere. Si lista ar putea continua..

Iubitule, m-ai gasit nesigura si lipsita de credinta, convinsa ca nu exista iubire, ca eu nu stiu sa iubesc. Ma credeam incapabila sa trec peste egoismul meu, incapabila sa daruiesc, incapabila sa iubesc. Ai aprut tu si ai schimbat totul. Stii cat de recunoscatoare iti sunt pentru asta? Stii ca ai transformat o fata care uitase sa zambeasca, intr-o fata care se trezeste in fiecare dimineata cu un zambet larg pe buze? Stii ca ai dat un sens vietii unei persoane? Stii ca esti totul meu?  

Tu esti dragostea!

tumblr_nc57ihv9gw1rnecpgo1_500       tumblr_mj2zw6od321rddcuqo1_500

#backhere

A trecut aproape un an! Nu pot sa cred! Un an atat de agitat..

Mi-a fost dor sa fiu aici. Sa-mi rostogolesc gandurile printre litere, iar la final sa rasuflu usurata.

Mi-ai lipsit, micule blog! Nu stiu pe unde am ratacit, dar stiu ca mi-a fost dor sa fiu aici..cu tine. Am atat de multe lucruri sa-ti spun!




Vreau sa postez asta asa, doar asa.

Intamplator

..a fost totul.

..vin toate lucrurile frumoase.

..apare dragostea.

In dragoste e ca in razboi: usor de inceput, greu de incheiat. Esti surprins cand apare..asta pentru ca nu te astepti. Esti fericit. Ai parte de ceva bun in viata ta. Dar cand se termina, cand timpul asta magic expira, ce faci? Lasi timpul sa treaca sperand ca-ti trece. Dar de cand dragostea are termen de expirare? Love what you have before life teaches you to love what you’ve lost.

Suntem oameni. Ne pierdem unii pe altii in toata graba asta. Acum suntem aici, maine in alt loc. Cum sa invatam sa ne pastram?

You can fall in love with someone in 5 minutes. And it can take 5 years to get over.

Iubesti nu pentru ca vrei, ci pentru ca asa se intampla. Renunti nu pentru ca vrei, ci pentru ca e singura solutie ramasa. Fie ca suferi, fie ca esti implinit, o parte din tine n-o sa ramana asa cum o stiai tu. Si ce crezi? Fix partea pe care ai aruncat-o in “lupta” asta. Intalnesti oameni pe care i-ai crezut pierduti. Te indragostesti. Iubesti. Traiesti total. Te dezamageste. Tradezi, la randul tau, niste sperante. Te raneste sau ranesti. Apoi suferi. Renunti. Apoi..totul e diferit. Esti fericit sau suferi. Vei plange dupa o iubire pe care nu o mai poti intoarce. In toate cazutile, doar..ai grija. La ce renunti. Pe cine iubesti.

Dar..cum ramane cu “nimic nu este intamplator”?

tumblr_nv0pypXnx91qag2pzo1_r1_500

 

J.M.E.R.

Nu este vorba despre cati oameni te cunosc sau despre cati oameni cunosti tu. Este vorba despre oamenii care sunt acolo pentru tine, mereu. Oameni pe care nu ii fortezi, nici nu-i rogi sa ramana. Ei o fac pur si simplu. Pentru tine, pentru ca vor sa te vada bine, nu doar sa auda un “sunt bine”.

Daca stau sa ma gandesc la oamenii care sunt mereu aici pentru mine, pot sa-i numar pe degetele de la o singura mana. Nu sunt deloc multi. Dar sunt. Sunt ei, cei pe care ii pot suna oricand si ii pot ruga orice fara sa aud un “nu”. Sunt cei care nu fug. Cei care asculta. Cei care ma iubesc. Cei pe care ii numesc prieteni.

Niciodata nu m-a interesat numarul oamenilor de langa mine. Nu am cautat sa am multi prieteni. Am vrut putini. Putini si buni. I-am gasit, ii am si ii pastrez. Degeaba ai momente de fericire, daca nu ai cu cine sa le imparti. Degeaba ai momente de tristete, daca nu ai pe cineva care sa te asculte. Degeaba ai bani, daca nu ai cui sa-i cumperi un cadou sau daca nu ai cu cine sa iesi. Degeaba esti, daca esti singur.

There are some things you learn best in calm, and some in storm.
Am avut furtuni, am avut liniste, dar pe ei i-am avut in fiecare moment. Nu am fost singura. Nu m-au lasat sa ma simt singura. Am invatat multe. Am ramas cu amintiri.

Pe ei ii iubesc. 

Iar voi..cautati sa aveti langa voi oameni. Oameni pe care puteti sa va bazati oricand. Nu trebuie sa fie multi. Trebuie sa fie atat cat sufletul vostru sa nu fie trist. Putini sunt oameni. Putini vor sa va vada bine. Din cei putini, eu i-am gasit pe ai mei. 

tumblr_nyumuxsEOn1uu32wlo1_1280

 

 

Ce facem? #colectiv

Buna intrebare.. Ce facem? Ca de ceva timp nu facem nimic. Asteptam. Suntem spectatorii propriilor noastre dureri. Greseli care ne urmaresc. Care ne fac sa regretam ca nu le-am indreptat atunci cand a trebuit. Unde mergem? De cata durere avem nevoie ca sa realizam ca nu e drumul cel bun? Poate ca un drum bun are obstacole, dar al nostru are prea multa durere. Ce ziceti, schimbam directia? Facem ceva?

Ei au plecat. Ei au fost cei care au indurat durerea. Sunt acolo sus, ne privesc si asteapta ca macar acum sa facem ceva. Ei s-au sacrificat. Noi..ce facem? Ei nu se intorc aici pentru a schimba ceva, nu pot.. Dar noi, noi suntem aici, noi avem zile, avem curaj, avem destul incat sa schimbam ceva. Noi i-am pierdut. Frati, surori, prieteni, mame..oameni. I-am pierdut. Au iubit muzica. Au iubit viata. Au zambit. Oamenii astia poate nici nu se gandeau la un sfarsit. Si acum, acum sfarsitul a venit.

Acum. Aici. Suntem multi. Impreuna aducem schimbarea, aducem binele de care avem atata nevoie. Am asteptat atat. Am acceptat atat. Mai putem? Nu! Sa incepem macar.. Pentru ei, pentru oamenii care au plecat prea devreme, intr-un mod prea dureros.

In marea de lacrimi putem sa gasim vestele de salvare, sa ajungem la mal si sa schimbam tot ce e distrus acum. Este mare, adanca, rece.. marea asta. Trebuie sa ajungem la mal. Daca ai obosit, uita-te in jur, sunt ei cu tine, toti vor schimbarea, prinde-l de mana pe el sau uite, pe ea.. si continua. Singur nu poti. Dar impreuna, putem. Macar acum..sa nu ne oprim pana cand nu reusim sa facem ceva.

Acum. Aici. Facem ceva?

Pentru ei.

Cati oameni sunt intr-un singur om?

Sunt zile cand ceea ce vad cei din jurul tau atunci cand te privesc si ceea ce vezi tu atunci cand iti privesti reflexia in oglinda, sunt doua persoane diferite. Cum așa? E inexplicabil, poate chiar o idiotenie. Te privesti, dar nu esti tu. Te privesti si nu te mai placi. Te privesti si ti-e dor de tine. Te privesti si vezi doar un chip obosit si o expresie golita de orice sentiment. Te privesti dorindu-ti sa te recunosti. Cauti sensuri noi, incerci sa-ti faci putina ordine in dezordinea care pare acum viata ta, cauti sa intelegi, sa iubesti, sa crezi in tine si in forta ta interioara. Nu plangi, nu tipi, nu te manifesti in nici un fel. Doar taci. Taci apasator, dureros, taci intr-un mod diferit decat pana acum. Cine poate intelege ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte? Doar cine a simtit la randu-i necuvintele astea, care arunca o umbra groteasca asupra ta si te fac sa te zgaiesti la oglinda ca la un strain care a dat buzna in camera ta, in viata ta si ti-a violat intimitatea.

Viata nu este despre cat de “mare” cresti, ci cat de profund ajungi sa te cunosti. Oricat de cunoscut esti, oricat de minunat esti.. daca nu esti sincer cu tine totul se prabuseste la un moment dat. Baza esti tu, daca tu nu esti intreg, baza se misca si intr-un final cade. Trebuie sa-ti asumi acest lucru.

Ajungi sa-ti pui atat de multe intrebari, incat renunti sa-ti raspunzi. Renunti sa cauti raspunsuri. Lasi totul sa-ti misune prin minte. Candva trebuie sa dispara sutele de intrebari, cumva.

#candvacumva 

oglinda (copy)      77987227 (copy)

Ti-e dor de oameni sau de tine?

Sunt oameni care habar nu ai de unde apar, conteaza doar unde ajungeti impreuna. 

Poate ca nu ai nevoie de motive, poate ca asa trebuie sa fie sau poate ca nimic nu conteaza, decat sa fie acolo cand trebuie. Stiu persoane care nu au fost, dar toti avem asa persoane in viata noastra. Doar scuze aruncate. Scuze care conteaza putin spre deloc.

Plecarea fiecarei persoane ne schimba. Stim asta inca de la inceput, dar continuam sa ne aruncam in tot ceea ce urmeaza. Stim cand incepe, dar nu stim cand se termina. Avem multe de invatat de la toti cei care ne trec pragul sufletului. Invatam cum sa simtim durerea, fericirea, teama, invatam cum sa nu fim ca ei atunci cand ne ranesc. Avem multe de strabatut, multe momente prin care trebuie sa trecem. Poate intr-un moment ne dorim altceva, poate ajungem sa vedem cine este langa noi si cine am ajuns noi, de fapt. Sau poate nu mai vrem nimic. Nimic din ce trebuia sa conteze.

Asteptam poate ca cei de langa noi sa se schimbe. Ne dorim sa calatorim in timp, la cum era atunci. Dar de cele mai multe ori doar trebuie sa continuam sa mergem..singuri. Asta fiind singura sansa de a nu ne pierde si pe noi. De a nu lasa pe nimeni sa ne schimbe prea tare incat sa nu ne recunoastem. Sa fim noi! Este tot ceea ce contreaza intr-un final. Nu conteaza cu cine, unde sau cand. Daca suntem noi, suntem tot, avem tot.

Uneori mi-e dor de mine. Uneori uit cum eram. Cand imi amintesc, plec si nimic nu ma opreste. Ma tin strans de mana. Sunt puternica si in siguranta asa. Ma am pe mine.

Tie cand ti-a fost ultima data dor de tine?

11998062_914190551985471_1140452341_n