Întreg

Si Lucifer a iubit o Eva.

A iubit-o prea mult ca sa o lase sa plece singura. A iubit-o atat de mult incat a vrut sa fie el oaia neagra si sa vina dupa ea. A iubit-o in toti dracii si-asa i-a construit un iad intreg.

A vrut-o si i-a vrut o lume intreaga la picioare, una care apartinea altcuiva. A cazut in urma ei, a ars pe urmele pasilor ei, a stins focul cu lacrimi, caci caderea e mai dureroasa decat urcarea.

Dar aici, pe pamant, n-a gasit-o. Si de atunci, furios, inca o cauta si se razbuna pe oricine. Si mii de ani distanta n-au putut distruge ceva ce s-a legat prin lacrimi, iubire si sange.

Caci, draga Eva, e o diferenta intre cel care te vrea si cel care te iubeste.

Ea a invatat cum sa aiba propriile ei granite, nu pentru a tine oamenii afara, ci pentru a fi sigura ca cei potriviti vor fi singurii care reusesc sa treaca de ele. Anii au facut-o mai inteleapta si au facut-o sa inteleaga ca doar pentru ca vezi binele in cineva, asta nu ii va face pe ai sa te trateze asa cum ii tratezi tu.

Oamenii nu se gasesc intamplator pe pamant. Impartirea se face inainte sa aparem aici. Aici.. noi avem datoria de a gasi partea lipsa a sufletului nostru. Unii sunt norocosi, o gasesc repede, fara sa treaca prin incercari de tot felul. Altii se incarca cu rabdare si multa speranta si totusi..si acestia reusesc intr-un final sa stranga in brate tot ce lipsea.

Cand intalnesti omul tau, simti si stii asta. Nu te opresti nici macar o secunda din a te gandi la el. Iti este cel mai bun prieten si sufletul pereche in acelasi timp. Nu mai ai rabdare in dorinta de a petrece tot restul vietii alaturi de el. Nimic, dar absolut nimic, nu se compara cu asta. Iar eu asta am simtit cand te-am privit pentru prima data in ochi, dragule..

I looked into your eyes and for the first time in a very long time, I felt happy. I had forgotten what that felt like until I met you. 

 

Jurnal de razboi

Doar ca nu este un razboi clasic despre care am auzit toti. Este un razboi in pijamale si haine de casa. Nu luptam cu arme, ci cu noi insine. Nu avem scut si nici armura.. avem doar pijama si perne. Nu suntem pe un camp deschis in cautarea inamicului, ci suntem inchisi intre 4 pereti, cautandu-ne rabdarea si curajul, vointa si credinta, puterea si speranta.

Razboiul acesta modern aduce cu el tot ce se poate mai rau. Ne fura tot ce avem mai de pret.. libertatea.  In aceste momente intelegem cum se simt pasarile intr-o colivie, intelegem cat de grea este lupta cu tentatia. Tentatia de a vrea sa evadezi, dar gandul ca ai putea sa le faci rau celor dragi te face doar sa-ti schimbi pijamalele pe care le ai cu altele si sa-ti continui “lupta” din fata televizorului.

Daca tot ce trebuie sa faci ca sa salvezi vietile din jurul tau este sa stai in pat, in fata televizorului sau citind, fa-o! Nu ti-a cerut nimeni sa mergi sa lupti. Trebuie doar sa stai sa lupti cu tine. Este un moment perfect sa ai discutii cu tine, sa-ti descoperi tot ce nu stiai ca ai. Ca apoi, cand vine vremea sa iesi din nou la lumina, sa fii mandru de ce ai reusit sa faci in toata perioada care a trecut.

Rabdarea nu este abilitatea de asteptare, ci modul in care actionezi in timp ce astepti.

Hai sa avem grija de noi si de cei dragi noua..

Pana in ziua in care ne vom revedea liberi pe strazi si ne vom putea strange in brate fara retinere.. 

Ne certam cu zorii, ca vin neinvitati, cateodata..

I promise you nothing is as chaotic as it seems. Nothing is worth your health. Nothing is worth poisoning yourself into stress, anxiety and fear.

Ne certam cu zorii, că vin neinvitați, câteodată.. 

Ca au venit cand nici n-am terminat visul, scrisul, plansul, amorul, gandul..

Perioada de timp nu este importantă. Ceea ce este important este cu cine petreci acest timp.

Oamenii s-au intrebat intotdeauna daca timpul poate fi oprit, s-au intrebat daca exista ceva ce pot face pentru a trai intr-o clipa pentru totdeauna. Dar el a primit raspunsul, l-a primit chiar acolo, privind-o. Cand zambea si apoi, intreaga lume s-a oprit si el se uita la ea cu toate posibilitatile de a cadea in ceva pentru care nu era pregatit. Acolo, cu acea privire pe fata, era evident ca timpul se oprise pentru totdeauna.

Nu exista un timp potrivit in care sa fii pregatit pentru ceva. Nu exista. Este acum si aici. Apare si trebuie sa-l pretuiesti si sa-l faci sa conteze.

– Te iubesc, mi-a spus încet.

– Până când?

– Până la sfârșit. Și după aceea. 

 

 

 

 

 

Scriu..

Scriu ca sa simt timpul, scriu ca sa-mi amintesc, scriu ca sa traiesc..

Astfel trec zilele. 

Totul se simte altfel atunci cand scriu. Atunci cand imi inconjor literele cu sentimente inteleg ce simt, de fapt. Oamenii sunt grabiti, sunt agitati si scot cateva zeci de cuvinte pe minut, nu au rabdare.

Esti un scriitor nascut? Ai fost pus pe pamant sa fii pictor, om de stiinta, apostol al pacii? In final, la intrebare nu se poate raspunde decat prin fapte. Faci asta sau nu o faci.  Arta nu este un act egoist sau o cerere de atentie. Este un dar pe care il primesti si poti face lumea mai buna cu el, poti aduce o contributie intr-o mica sau mare masura. Iar acest lucru este minunat. Sa-ti gasesti linistea pe o foaie, intr-o fotografie, intr-o melodie. Sa ai liniste si sa o transmiti prin arta, ca apoi cel la care ajunge arta, sa primeasca acea liniste..

Raurile nu-si beau propria apa, pomii nu-si mananca propriile fructe, soarele nu straluceste pentru el insusi, iar florile nu-si raspandesc mireasma doar pentru ele. A trai pentru ceilalti e o lege a naturii. Viata e frumoasa cand esti fericit, dar totul parca e si mai frumos atunci cand imparti asta si ceilalti sunt fericiti datorita tie. 

Pamantul face zgomot. Auzi? Ma tem ca ajungem sa nu ne mai auzim unii pe ceilalti. M-am temut inca din prima clipa in care am inceput sa scriu.. dar aici, oamenii inca “aud”.

Ceea ce ai, toti pot avea. Dar ceea ce esti, nimeni nu poate sa fie.  

Rand pe rand

Rand pe rand au trecut anii..

Fiecare an mi-a adus, la fel cum fiecare an mi-a luat cate ceva.. lucruri, sentimente si mai ales.. oameni. Facand un backup, nu stiu in ce parte inclina balanta mai mult.

Vezi tu.. viata e putin mai rea decat poti sa-ti imaginezi. Dar sa nu duc totul intr-o nuanta atat de negativa. Au venit sarbatorile.. simti? Poate ca esti inconjurat de multe cadouri, poate ca esti inconjurat de multe persoane, poate ca esti lipit de geam asteptand sa ajunga acele persoane, poate ca deja ai adormit la aceasta ora, poate ca.. poate ca nici macar nu simti.

Vine vremea in care nu cadourile sunt cele care iti aduc zambete, ci simpla prezenta a oamenilor dragi. Sa-i stii sanatosi, sa ii ai alaturi. Vremea in care in jurul bradului iti doresti sa ai absolut toate persoanele pe care le aveai cand erai mic.

De Craciun nu conteaza ce ai gasit sub brad, ci pe cine ai avut alaturi, langa brad.

Cand suntem mici asteptam perioada asta pentru cadouri, pentru multimea de oameni care se adunăa, pentru agitatia aia din care oricum nu intelegeam mai nimic atunci. Cand crestem, realizam ca niciunul dintre acele lucruri nu ne mai surad: fiecare zi e agitata oricum, mai multi oameni in jur nu fac decat sa genereze mai multe conflicte, iar cadourile pe care le dorim nu mai pot fi puse in cutii sub brad. Cea mai importanta e linistea.. Sa te opresti putin, sa te bucuri de persoanele dragi si sa fii in armonie cu tine insuti. Asa ca incetati cu listele de cadouri, cu nemultumirile, cu orice conflict.. Si macar pentru cateva zile, bucurati-va de cei din jur si cautati pacea. Sarbatori linistite va doresc!

Oamenii mari ar trebui sa nu lase frunzele povestilor sa se vestejeasca. Acestea trebuie sa traiasca printre noi..

Ma crezi?

Ma crezi daca ti-as spune ca sunt lucruri pe care le inveti doar in mijlocul furtunii?

Ma crezi daca ti-as spune ca tot ce ai nevoie esti chiar tu?

Ma crezi daca ti-as spune ca nu exista ceva mai puternic decat ce ai tu in interiorul tau?

We fear taking the risk, but we should actually fear the regret we’ll have if we don’t.

Remember, you’re stronger than you think. After that, remember why you started.

Nu tin aici un speech motivational. Nici macar pe aproape. Astern litere, le pun unele langa celelalte si le lipesc cu ce simt, astfel incat sa am in fata ochilor tot ce am in interior.

Este infricosator cand realizezi ca viata pe care ti-o planifici nu este cea care te asteapta. Dar la sfarsitul fiecarei intamplari, vei afla ca nu ai nevoie de toate raspunsurile. Tot ce ai nevoie este curajul de a-ti urmari inima si credinta pentru a-ti vedea visele pana la sfarsit. Nimeni nu va veni sa te salveze. Nimeni nu va veni sa calareasca pe un cal alb si sa-ti ia toate grijile. Trebuie sa te salvezi, putin cate putin, zi de zi.

Am inteles ca cele mai grele perioade din viata unui om sunt atunci cand acel om trece de la o versiune la alta.

You have to get through, what you go through. Only that, will make you stronger.

Liber

Nimic nu este mai frumos decat un suflet liber.. sa simta, sa traiasca, sa respire fix asa cum isi doreste.

Breath by breath, let go of fear, expectation, anger, regret, cravings, frustration, fatigue. Let go of the need for approval. Let go of old judgments and opinions. Die to all that and fly free.

Incercarea de a face placere tuturor este o reteta pentru stres, mizerie si frustrare. Fii tu insuti. Va fi bine sa stii cine este de acord cu asta. Nu permite persoanelor cu opinii zgomotoase sa te faca sa uiti de propria persoana.

Not letting the world destroy you. That’s a daily battle.

Peste tot, sufletul uman se afla intre o emisfera de lumina si alta de intuneric, la limitele a doua imperii ostile vesnice: necesitatea si vointa libera.

Nu pot exista asa cum fac alti oameni. Nu pot fi multumita ca traiesc ca ei. Isi traiesc viata printr-un orar. Vreau sa alerg libera si salbatica. Ei dorm noaptea. Eu imi petrec orele intunecate gandind. Isi doresc locuri de munca si trei mese pe zi si eu vreau doar sa scriu si sa traiesc, sa simt si sa nu deranjez pe niciunul dintre ei, nimic din ceea ce fac ei. Au nevoie de rutina pentru a supravietui. Am nevoie de libertate atemporala si de o viata fara ceasul bifand mereu in fundalul meu. Inca nu sunt sigura ca am invatat cum sa fiu om. Nu sunt sigura ca o voi face vreodata.

Despre inima

Toti o avem, dar nu stim toti sa o folosim. Unii o acapareaza cu tot felul de sentimente inutile, o sufoca si o ranesc, apoi cauta cu disperare sa-i vindece ranile. Altii o acopera cu multa fericire, iubire, incat ea ajunge sa straluceasca. Aceasta stralucire li se observa in privire. Dar prea putini sunt cei aflati in cea de a doua situatie..

Inima nu-i ceva ce se poate repera. Nu este o masina pe care o duci la mecanic de fiecare data cand se zgarie sau se strica, nici la spalatorie atunci cand se murdareste. Ar fi atat de simplu.. Crede-ma.. inima se murdareste mai repede decat orice altceva, deoarece ea simte. Iar daca sentimentele nu sunt bune, curate, sincere, aceasta se murdareste atat de mult, de repede si se curata atat de greu.. in unele situatii ramanand chiar cicatrici.

Cât de fragilă trebuie să fie inima umană – un puls palpitant, un lucru tremurător – un instrument de cristal fragil și strălucitor, care poate plânge sau cânta. 

Our greatest strength lies in the gentleness and tenderness of our heart.

Am o inima mare. Am incredere, iubesc, imi este dor, cred cu tot ce am, cu tot ceea ce sunt si uneori ma pune in dificultate. Am fost ranita, lasata in urma, tradata. Dar nu am lasat-o niciodata sa se schimbe. Mereu imi voi purta inima la cel mai inalt nivel de bunatate si tandrete. Pentru asta o am. Mai presus de orice.. sa iubesc. 

Make the heart the most beautiful thing about you, not your looks. 

Fulger

Cam asa se petrec toate momentele fericite. Nu anunta cand apar, cand dispar, nici cat stau.

Do you know how long I’ve waited to meet someone like you?

Ca si cum stiai totul, recunosti totul, tot ce a trebuit sa faci a fost sa ajungi in acel loc. Sa-ti cunosti sufletul pereche e ca si cum ai ajunge intr-o casa in care ai trait pana atunci: recunosti mobila, pozele de pe perete, cartile din biblioteca, mirosul.. Damn.

                                     -What are you doing for the rest of your life?

                                     -I really wanna spend it with you. 

Nu inteleg cum de imi esti atat de familiar si de ce nu simt ca urmeaza sa te cunosc, ci mai degraba ca imi amintesc cine esti. Cum fiecare zambet, fiecare soapta ma aduce mai aproape de concluzia imposibila ca ne-am mai cunoscut candva, ca te-am mai iubit si inainte, in alt timp si loc, intr-o alta existenta.

Sufletul pereche vine o singura data, poate fi primul sau ultimul, depinde de noroc. Insa, atunci cand il vei intalni, te asigur ca-l vei recunoaste dintr-o mie. Este suficient sa te priveasca, vei recunoaste acea privire, ochii.. vei recunoaste orice. Vei stii de ce acel om e in fata ta, in acel moment. Vei recunoaste vocea aceea.

A fost un fulger, o secunda a durat. Secunda care a dat sens vietii. Nu crezi asta? Afla ca e posibil, afla ca exista si ca e cat se poate de real. Afla ca destinele se scriu intr-o secunda.

I’m a lover not a fighter but I’ll fight for what I love.

I love being yours

I never wanted anything as much as I want you here next to me right now.

Atat de neasteptata este viata, atat de imprevizibila, atat de.. si de.. incat nu mai poti face fata in numararea momentelor ce-ti taie respiratia. Esti martorul celor mai frumoase momente din viata ta, martorul a tot ceea ce inseamna dragoste. Apare, te tinteste fixandu-si privirea si iti strapunge inima cu o sageata. Mai simplu de atat?

Apare el. Printul pe cal alb, ce doar cu un zambet iti da lumea peste cap. Apoi iti doresti sa vezi zambetul ala zilnic, in fiecare secunda. Atunci cand nu e in jur, il cauti prin multime. Inima isi plange disperarea, iar sufletul isi striga dorul. Il vezi. Totul e in regula acum. Si acum este momentul in care iti spui: “I am lucky that in this short life I have you in my heart”.

Nothing makes me happier than having you.

Am inteles faptul ca viata mea se desfasoara impletita cu viata ta.. formand viata noastra. Noi. Imi esti inceput si sfarsit. Imi esti aer. Imi esti acasa. Imi esti tot. 

She talks about you like you put the stars in the sky.